Ca orice tânăr care trebuie să aleagă o carieră, am pornit de la clasicul exercițiu de introspecție care presupune răspunsul la câteva întrebări de bază:
Îmi place călătoria spre soluții. Îmi place să citesc, să ascult oamenii și să încerc să îi înțeleg. Ascultarea și, mai apoi, dialogul sunt primii pași spre politici publice corecte și spre rezolvarea oricărei probleme, de orice dimensiune. Îmi plac copiii — și ei sunt un izvor valoros de lecții și un exemplu că gândirea simplă este, uneori, cea mai bună soluție. Pe lângă oameni, îmi place să ascult muzică de toate felurile, pentru că fiecare gen are în spate o istorie și o cultură personală, ceea ce face ca fiecare gen să reprezinte o experiență aparte (dar cel mai mult îmi place rock-ul). Îmi place să gătesc — folosesc asta ca un exercițiu de concentrare și creativitate. Îmi place sportul: și să îl practic, dar și să îl urmăresc cu multă admirație pentru toți cei care fac performanță pe gazon, pe zgură sau în apă.
Răbdarea, bunătatea, empatia și energia sunt calitățile confirmate de oamenii din jurul meu. Orice aș mai adăuga nu ar fi obiectiv. Aș îndrăzni, totuși, să spun că sunt și amuzant.
La multi-tasking, motiv pentru care probabil nu aș fi un bun bucătar. De asemenea, nu aș prinde topul celor mai calmi pământeni. Încă lucrez la capitolul time-management și e o luptă să mă mențin un tip punctual.
Politica e, de multe ori, ca atunci când îți este foame, ai mânca niște sarmale, dar e miezul nopții și acasă nu ai decât trei ingrediente, iar foile de varză nu se numără printre ele. Dacă ar fi să plasăm speța în anul 2025, s-a stricat și aragazul, copiii sunt alergici la orez și s-a luat și curentul. E o provocare să găsești soluții care să mulțumească marea majoritate atunci când resursele sunt deosebit de limitate. Cu toate astea, e un proces necesar pentru a aduce îmbunătățiri în multe direcții care îmi plac: de la copii și educația lor la muzică, sport și sănătate. Așadar, pare că politica mi-ar da șansa să mă apropii de oameni și de domeniile care îmi plac. Am absolvit Facultatea de Drept, preocupându-mă de dreptul administrativ și politicile publice. Și totuși, vorbim despre cea mai discreditată și criticată ocupație. Politicienii sunt vinovați pentru tot ce merge prost, majoritatea sunt corupți și mai sunt și antipatici. Așadar, să te asimilezi acestei categorii pare un argument „contra” destul de puternic și, din păcate, împiedică mulți oameni buni să pună osul la schimbare. De aceea, cred că schimbarea reală începe cu oameni care nu caută perfecțiunea, ci soluțiile. Oameni care ascultă, înțeleg și construiesc. Iar dacă vreau să contribui cu ceva, atunci vreau să contribui exact cu asta: cu energia de a încerca, cu răbdarea de a asculta și cu determinarea de a căuta mereu soluții mai bune. Până la urmă, nu există provocare mai mare și nici misiune mai frumoasă.
Pentru că, chiar dacă niciun partid nu își mai respectă doctrina, cred în valorile social-democrate. Pentru că am învățat că politica nu se face din birouri confortabile, ci din discuții la firul ierbii, din răbdare și din munca aceea care nu se vede întotdeauna pe rețelele sociale. Și pentru că, oricât de imperfect ar părea uneori, Partidul Social Democrat rămâne locul unde am reușit să cunosc oameni buni, împreună cu care să fac proiecte frumoase. Pentru că nu cred în politica ruptă de realitate și nici în soluțiile ambalate frumos, dar fără fond. Cred în lucrurile făcute cu seriozitate, cu gândul la oameni și cu picioarele pe pământ. Și da, poate că nu e întotdeauna ușor să explici alegerea asta, într-o lume în care e mai simplu să critici decât să construiești. Dar, până la urmă, despre asta e vorba: despre a-ți asuma un drum chiar și atunci când nu e cel mai confortabil.